Chirurgia modernă poate corecta defecte congenitale precum urechi proeminente sau decoltate prin intermediul otoplastiei. Otoplastia implică o combinaţie a mai multor proceduri de remodelare, repoziţionare, îndepărtarea unor elemente structurale sau adiţia unei strucutri deficitare. Iată ce trebuie să ştii privind această intervenţie chirurgicală:
Motive şi scop. Cine poate apela la intervenţia de otoplastie?
Otoplastia poate fi considerată, de asemenea, o intervenţie plastică reconstructivă, nu doar una estetică. Corecţia poziţiei unor urechi proeminente nu reprezintă singurul scop al intervenţiei de otoplastie, printre funcţiile multiple ale acesteia, numărându-se şi reconstrucţia urechii externe, corectarea poziţiei urechilor clăpăuge sau a asimetriilor majore, remodelarea urechilor deformate sau reconstrucţia auriculei.
Malformaţiile urechilor includ 3 tipuri principale, astfel: urechi decolate, mărirea cartilajului care împinge urechea astfel încât aceasta iese din conturul facial normal, cartilajul este plisat anormal, urechea având, din această cauză, un aspect plan.
Este indicat ca intervenţia să fie planificată după dezvoltarea aproape completă a urechii, adică în jurul vârstei de 4-5 ani, însă operaţia se poate efectua şi pentru adolescenţi sau adulţi. Pe lângă vârstă, alt criteriu important pentru ca un pacient să fie compatibil pentru otoplastie este starea generală de sănătate.
Procedura de otoplastie
Urechea externă poate fi remodelată prin mai multe metode, unele implicând incizia la nivelul cartilajului, altele – plierea şi suturarea acestuia, în detrimentul secţionării. Metodele moderne avansate presupun incizia pielii de pe cartilaj, nu incizia cartilajului.
În funcţie de problemă şi de abilitatea pacientului de cooperare, tipurile de anestezie care pot fi utilizate sunt anestezia locală şi sedative orale sau anestezia generală. Majoritatea procedurilor nu implică spitalizare, dar unele necesită 1 sau 2 zile de internare a pacientului în spital.
Metoda clasică de operaţie implică realizarea unei incizii în spatele urechii, la nivelul cartilajului sau al pielii, după care se pot îndepărta secţiuni mici de cartilaj sau o porţiune din piele în vederea remodelării.
Metoda fără incizie este una minim invazivă şi procedura poate fi realizată chiar şi cu un ac special plasat prin piele în spatele urechii inm vederea modelării cartilajului prin aplicarea unor suturi permenente în spatele urechii sub nivelul pielii.
Reducţia urechilor presupune şi reducerea unor componente ale structurii urechii externe şi inciziile sunt realizate în locuri puţin vizibile. Augmentarea – procedura de adiţie a unor elemente – înlocuieşte structurile diforme sau pe cele care lipsesc.
Este important de reţinut, că, în cazul unor acţiuni traumatice, trebuie să se intervină de urgenţă, fiindcă urechea nu are un sistem de vascularizarea îndeajuns de amplu, urechea fiind, astfel, expusă la infecţii.
Perioada postoperatorie
Pentru accelerarea vindecării ţesuturilor şi a cicatricilor, de asemenea, pentru menţinerea urechii în poziţie corectă, este necesară aplicarea unui bandaj compresiv timp de câteva săptămâni.
După operaţie, 2-3 zile se vor administra antibiotice şi analgezice pentru durere şi disconfort. Suturile nedizolvabile vor fi îndepărtate după circa 10-12 zile, iar eventualele cicatrici se vor estompa odată cu tecerea timpului. Umflarea zonei, senzaţia de disconfort sau de presiune la nivelul urechilor, toate acestea sunt normale şi se vor atenua în timp, până la dispariţie.
Efecte şi beneficii ale operaţiei
Rezultatele otoplastiei sunt vizibile după 1-3 luni de la operaţie, efectele fiind permanente.
Beneficiile intervenţiei sunt de ordin fizic/estetic, însă includ şi rezolvarea unei varietăţi de probleme la nivelul urechii externe. Trebuie reţinut faptul că otoplastia nu modifică capacitatea auditivă a pacienţilor. Otoplastia este o intervenţie cu riscuri minime, operaţia fiind extrem de sigură iar impactul asupra esteticii urechii este unul major.
Alt beneficiu al remodelării urechilor este faptul că sentimentul de jenă sau disconfort în mediul social vor fi eliminate, astfel, pevenindu-se sau stopându-se traumele psihologice ale pacienţilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu