Treceți la conținutul principal

Riscuri, complicaţii şi efecte ale intervenţiei de micșorare a sânilor

Numită și mamoplastie de reducție, procedura de micșorare a sânilor aduce beneficii importante persoanelor care apelează la această intervenție. Alături de numeroasele plusuri sunt însă niște aspecte de precauție, posibilele riscuri şi complicaţii ale unei operaţii de micşorare a sânilor. Dorim să vă prezentăm informaţii despre această procedura pentru potențialii candidați.

Complicaţii posibile şi riscuri ale unei mamoplastii

Riscurile generale care sunt asociate operaţiei de reducţie mamară includ:

  • Infecţii
  • Hemoragii
  • Reacţii adverse la anestezie
  • Apariţia unor cheaguri de sânge
  • Hematoame

Riscurile specifice intervenţiei de reducţie mamară sunt de natură fizică şi estetică şi includ următoarele:

  • Pierderea sensibilităţii în zona operată
  • Vătămarea nervilor
  • Apariţia unei asimetrii a sânilor sau la nivelul mameloanelor: asimetrii ale formei sau mărimii sânilor pot apărea în urma unei reducţii mamare, dar, de cele mai multe ori, aceasta va avea aspect natural, fără să necesite vreo intervenţie chirurgicală adiţională. Având în vedere faptul ca  reintervenţia de micşorare a sânilor implică o alterare la nivelul formei şi a mărimii sânului prin intermediul îndepărtării ţesutului şi prin deplasarea unei porţiuni de tegument, poziţia mamelonului se va modifica, putând, astfel, să apară asimetrii ale mărimii, formei sau ale poziţiei.
  • Uneori, mai poate fi necesară o intervenţie adiţională.
  • În urma operaţiei de reducţie mamară, se instalează incapacitatea alăptării din cauza întreruperii sistemului de ducte lactifere.
  • Vindecarea lentă
  • Cicatrizare în exces, iar aceasta nu depinde de tehnica folosită pentru reducerea mamară, ci, în cea mai mare parte, de capacitatea de vindecare a fiecărui organism
  • Sensibilitatea mamelonului poate fi alterată, mai ales dacă aerola a fost detaşată, apoi grefată
  • Este posibilă reţinerea de fluide în zona sânului.
  • În urma operaţiei, forma sânului se poate modifica lent.
  • Ptoza mamară poate fi recurentă.
  • Funcţia erogenă a sânului poate fi alterată.
  • Se poate necroza ţesutul adipos, această necrozare putând fi observată mai greu în cazul în care sânul nu este examinat strict în acest sens.
  • Plaga se poate deschide, fiind vorba despre cazurile de reducţii masive ale sânilor sau de pacientele care suferă de obezitate.

În ceea ce priveşte efectele secundare ale intervenţiei de reducţie mamară, acestea includ următoarele:

  • Vânătăi temporare
  • Umflare/tumefiere a zonei operate, aceasta fiind, de asemenea, temporară, dispărând după circa trei săptămâni de la intervenţie
  • Senzaţii de mâncărime în zona inciziei
  • Uscarea şi deshidratarea pielii (în acest caz, se va aplica o loţiune hidratantă calmantă care va putea înlătura senzaţiile de prurit şi de uscăciune a pielii)
  • Mamelonul poate fi amorţit în primele trei săptămâni
  • Complexul areolă-mamelon poate deveni hipersensibil (simptomul va dispărea în circa 6-12 luni)

Durata efectelor operaţiei de reducere a sânilor este, practic, permanentă, în afara cazului în care intervenţia a fost efectuată în perioada adolescenţei, înaintea finalizării procesului de dezvoltare a sânilor. Sânii îşi mai pot, totuşi, mări volumul ulterior în cazul în care pacienta în cauză câştigă mai mult în greutate sau datorită unei sarcini. Dar, în cazul unei pierderi în greutate, sânii vor scădea, de asemenea, în volum.

Totuşi, este de reţinut faptul că sânii au tendinţa să se lase odată cu trecerea timpului, în ciuda faptului că s-ar încadra într-un standard normal.

Riscurile posibile aferente unei mamoplastii de reducţie sunt cu mult depăşite de beneficiile intervenţiei, pentru majoritatea pacientelor care aleg să treacă printr-o astfel de operaţie.

Comentarii

Cele mai citite...

Recuperarea după rinoplastie: Tot ce trebuie să ştii despre inflamarea feţei şi a nasului post rinoplastie

După operaţia de rinoplastie, una dintre problemele majore cu care se confruntă pacienţii este inflamaţia care se produce la nivelul feţei şi a nasului. Majoritatea pacienţilor se sperie şi sunt nedumeriţi în ceea ce priveşte rezultatul operaţiei din cauza acestei inflamaţii de la nivelul nasului şi al frunţii/obrajilor. Iată ce trebuie să şii despre acest proces inflamator şi cum poţi preveni/diminua, pe cât posibil, inflamaţiile. Care este procesul normal de inflamare după rinoplastie? Toţi pacienţii se întreabă cât timp vor fi umflaţi dupa o intervenţie de rinoplastie. Această procedură estetică este una care nu permite pacienţilor să vadă un rezultat final decât peste aproximativ un an. De regulă,  este nevoie de multe luni pentru ca umflăturile să dispară în totalitate. Acest lucru nu înseamnă că nasul nu va arăta prezentabil chiar şi după câteva săptămâni de la operaţie, însă el va continua să se vindece pe măsură ce umflaturile se diminează. Pentru început, nas

Ce trebuie să ştii despre vindecarea după intervenţia de rinoplastie

Remodelarea nasului, una dintre cele mai frecvente intervenţii estetice, este urmată de un întreg proces de vindecare, proces gradual al cărui rezultat final poate fi evaluat abia dupa circa un an, deşi modificările estetice vor fi vizibile în doar câteva săptămâni de la  intervenţie. Iată tot ce ai nevoie să ştii despre perioada de recuperare post-operatorie. Chirurgul estetician poate modifica forma nasului din punct de vedere estetic, îmbunătăţind aspectul acestuia şi fizionomia întregii feţe, dar, de asemenea, în cadrul unei operaţii de rinoplastie, se pot rezolva şi problemele de natură funcţională ale nasului. În timpul perioadei de recuperare post-operatorie, aspectul nasului poate să nu coincidă cu ceea ce pacientul îşi doreşte, procesul de remodelare fiind unul de durată. Pacientul poate observa asimetrii ale nasului, edeme, zone cu sensibilitate redusă sau, din contră, dureroase, însă, toate acestea vor dispărea în urmatoarele săptămâni. Intervenţia chirurgic

Sfaturi de urmat după intervenţia de blefaroplastie

Intervenţia estetică în zona pleoapelor se efectuează în vederea corectării oricăror aspecte inestetice din zona ochilor, aspecte datorate factorilor ereditari sau înaintării în vârstă. Iată câţiva paşi de urmat cu privire la recuperarea după o astfel de procedură estetică: Pregăteşte mediul necesar unei recuperări rapide. Pentru început, este necesară o pregătire a minţii şi a mediului de viaţă, astfel încât recuperarea după intervenţie să fie cât mai simplă şi eficientă. Fumatul este un obicei la care ar trebui să se renunţe înainte de blefaroplastie cu câteva săptămâni. Este indicat mancatul sănătos şi sportul, de asemenea, dublarea cantităţii de alimente bogate în vitaminele C şi E în vederea unei recuperări rapide. Este, de asemenea, indicată si eliminarea cofeinei şi a alcoolului din dietă înainte de intervenţie. Treburile casnice trebuie aranjate, totodată, pentru ca, după intervenţie, să nu fie nevoie de a face orice tipuri de efort. Află ce presupune recu

Subiecte post-rinoplastie mai rar abordate: ce sunt cearcănele întunecate care apar sub ochi şi la ce ajută aplicarea benzilor adezive pe nas?

Iată câteva detalii despre două subiecte mai rar aduse în discuţie după intervenţia de rinoplastie sau septoplastie, dar cu care te poţi întâlni de multe ori după o astfel de operaţie estetică. Ce sunt cearcănele maronii care pot apărea sub ochi după operaţie şi cât durează? O mulţime de persoane se confruntă cu zonele mai întunecoase de sub ochi în cazul în care au suferit o intervenţie de rino/septoplastie. Multe femei, în special, se întreabă cu deznădejde dacă acestea sunt permanente. Explicaţia este faptul că aceste cercuri mai întunecoase, similare unor cearcăne, nu sunt altceva decât sânge blocat în zona orbitei care a apărut în urma traumei rinoplastiei, mai ales dacă aceasta a implicat şi spargerea oaselor nazale. Vestea bună este că aceste semne nu au o natură permanentă, însă vestea mai puţin bună este aceea că ele pot dura până la şase luni sau chiar şi mai mult. Aceste cercuri întunecate de sub ochi reprezintă o plângere şi o nedumerire destul de comună a

Asimetria sânilor - cauze și soluții

Fiecare femeie este preocupată de forma, volumul și dimensiunile bustului său. În acest sens, unele dintre doamne recurg chiar și la intervenții chirurgicale pentru a tinde cel puțin spre simetria a ceea ce, în concepția lor, reprezintă perfecțiunea sânilor, cei care, în urma intervenției, vor reuși în cele din urmă să umple o cupă de sutien fără a mai fi nevoie a recurge la tot felul de tertipuri clasice și ieftine, gen push-up-ul. Din diverse cauze, nu toate femeile au sânii perfecți, atât din punctul de vedere al poziționării lor, cât și a dimensiunilor, motiv pentru care se văd nevoite a apela la medicii de specialitate pentru a corecta această diformitate, mai mult sau mai puțin vizibilă, cunoscută sub denumirea de ”asimetrie sani”. Se remarcă așadar unele diferențe între sâni, de care purtătoarea este sau nu conștientă. Astfel, în cazul diferențelor minimale, se prea poate ca femeia nici măcar să nu știe acest lucru deși, în mod firesc, îi pipăie zilnic, în special când face

Corecţia sânilor tuberoşi

Sânii tuberoşi reprezintă una dintre cele mai dificile operaţii din cadrul chirurgiei estetice a sânului, constituind o provocare pentru chirurgii plasticieni. Ce sunt sânii tuberoşi ? Sânii tuberoşi au baza foarte îngustă şi, de asemenea, un pol inferior nedezvoltat, fiind asemănători unui tub, de unde şi denumirea acestora. Forma lor cilindrică este cauzată de o parte a glandei localizată în areolă. În cele mai multe dintre cazuri, chirurgia estetică permite corectarea acestui tip de anomalie şi a problemelor de natură estetică ce vin odată cu aceasta. Anomalia sânilor tubulari reprezintă un defect congenital care poate fi prezent atât în cazul femeilor, cât şi în cazul persoanelor de sex masculin. Deşi acest tip de defect fizic este prezent încă de la naştere, el nu poate fi observat în totalitate, decât în perioada pubertăţii, perioadă în care sânii sunt în plină dezvoltare, iar orice anormalitate devine foarte uşor observabilă. Femeile care au sânii tuberoşi au, de

Complicaţii posibile în cazul implanturilor mamare şi soluţiile în cazul acestora

Augmentarea mamară cu implanturi poate conduce la anumite complicaţii, însă există şi variante de soluţii în cazul în care pacientele se confruntă cu una sau mai multe dintre acestea: Augmentarea mamară cu implanturi poate conduce, uneori, la anumite complicaţii. Iată câteva dintre ele: Este posibilă şi migrarea implantului care implică dislocarea şi deplasarea acestuia într-o poziţie nefirească. Cu toate că această complicaţie este întâlnită rareori, cu cât implantul este mai mare, cu atât mai mare este şi riscul. Altă complicaţie care ar putea apărea este efectul de clipocire, fenomen des întâlnit în cazul implanturilor cu soluţie salină sterilă sau gel siliconic lichid. Acesta este întâlnit în urma apariţiei unor cavităţi şi a extruziuniunilor inestetice ale învelişului siliconic. Altă problemă care poate apărea este ca implantul să se dezumfle. Astfel, acesta scade în volum drept urmare a fisurării învelişului siliconic. Problema este întâlnită mai des în cazul ace

Recuperarea după intervenţia de liposucţie şi tratamente de reabilitare

Procedura de liposucţie prezintă avantaje multiple care includ optimizarea vieţii psihice şi a celei profesionale şi sociale. Beneficiile acesteia sunt obţinerea unei imagini armonioase şi al unui aspect neted al pielii, alături de un contur ferm şi natural al corpului. În plus, intervenţia are o durată destul de scurtă iar recuperarea este rapidă, rezultatele finale implicând lipsa cicatricilor. După operaţie, se va amplasa un tub de dren care va ajuta la îndepărtarea lichidelor care s-au acumular postoperator. Pacientul va fi, apoi, externat, fiind nevoie de purtarea unui corset care are ca scop reeducerea edemului, conducând la obţinerea unor rezultate finale de modelare prin consolidarea texturii pielii. Corsetul trebuie purtat aproximativ o lună; în unele cazuri se recomandă o centură cu care pacientul poate face chiar şi baie, iar, în altele, o centură normală care va exercita presiune asupra pielii şi care va putea să fie eliminată câteva zile după intervenţie. În

Ce trebuie să ştii despre recuperarea după intervenţia de augmentare mamară

Femeile din România apelează, din ce în ce mai des, la operaţia de mărire a sânilor atât din dorinţa de a avea un fizic mai frumos, cât şi din motive de necesitate. Perioada de recuperare cauzează cele mai multe nelinişti pentru paciente. Succesul unei astfel de operaţii depinde, în egală măsură, atât de experienţa medicului estetician cât şi de respectarea indicaţiilor privind perioada postoperatorie. După intervenţia de augmentare a sânilor , pacienta va purta, pentru câteva zile, un pansament cu feşe elastice. În prima lună după operaţie, se va utiliza o bustieră medicală care va conferi suport sânilor, bustieră care trebuie purtată fără pauză, chiar şi în timpul somnului. Zona sânilor se poate umezi şi spăla începând cu a doua zi după procedura chirurgicală. Sânii, în unele cazuri, pe parcurul perioadei postoperatorii, pot apărea umflaţi, mai mari, mai tari şi poziţionaţi mai sus, însă nu există motive de îngrijorare. Efectele acestea vor dispărea rapid, iar sânii vor

Chirurgia intimă feminină: Ce trebuie să ştii despre vaginoplastie

Procedeele chirurgicale intime feminine suscită un interes tot mai mare în rândul femeilor care îşi doresc o reabilitare a capacităţii de contracţie a vaginului din cauza diferiţilor factori care au condus la mărirea diametrului acestuia. Vaginoplastia completează vasta paletă a intervenţiilor genitale, evoluţia interesului pentru acestea ieşind, în prezent, din sfera subiectelor tabu. Pentru orice femeie, este extrem de importantă armonia genitală feminină care implică fermitate, tonus, culoare, simetrie, proporţie şi funcţii. Iată ce trebuie să ştii despre procedura de strâmtare/îngustare a diametrului vaginului: Vaginoplastia sau rejuvenarea vaginală reprezintă procedura chirurgicală care îngustează orificiul vaginal extern sau canalul vaginal, în funcţie de dorinţele şi indicaţiile pacientelor. Multe femei se confruntă, din cauze ereditare, după naştere sau datorită înaintării în vârstă cu relaxarea pereţilor vaginali, iar un astfel de aspect conduce la scăderea stimulă