An după an, rinoplastia continuă să fie una dintre cele mai populare proceduri estetice din lume. În ciuda faptului ca este o intervenţie chirurgicală atât de comună, în jurul acesteia plutesc foarte multe mituri. Iată adevărul despre cele mai răspândite idei preconcepute legate de operaţia de rinoplastie:
Rinoplastia este o intervenţie extrem de dureroasă.
Operaţia este efectuată sub anestezie, iar durerea din următoarele 7-10 zile este una minoră şi medicul chirurg va prescrie calmate uzuale. Timp de 2-3 zile, pacientul va simţi o senzaţie de nas şi sinusuri înfundate similare unei răceli.
După operaţia de rinoplastie chipul va arăta lipsit de expresie.
Rinoplastia nu afectează în nici un fel muşchii faciali, aşadar, pacienţii care au apelat la o astfel de intervenţie vor putea avea expresii faciale naturale. O rinoplastie executată corect va oferi chipului un aspect natural, direcţionând atenţia privitorului înspre ochii, zâmbetul, părul şi pielea pacientului asupra căruia s-a intervenit cu procedura estetică.
Intervenţia va trebui refăcută după o anumită perioadă de timp.
Operaţia de rinoplastie este, în general, una ale cărei efecte durează pentru tot restul vieţii. Pe de altă parte, în funcţie de complexitatea operaţiei, de anatomia fiecărui pacient în parte, de tipul de piele şi de capacitatea de vindecare a fiecăruia, uneori, va mai fi nevoie de altă intervenţie de corecţie. Când se întâmplă acest lucru, modificările necesare sunt, în general, unele minore.
Învineţirea în jurul ochilor, după intervenţie, subliniază faptul că medicul estetician care a efectuat operaţia nu este un bun profesionist.
Acest lucru este cât se poate de neadevărat, fiindcă o remodelare corectă şi completă a nasului impune corecţia oaselor nazale şi, totodată, pe cea a septului şi a cartilajelor care constituie vârful nasului. Toate acestea nu pot fi remodelate în alt mod decât printr-o repoziţionare în forma dorită de pacient şi aleasă anterior împreuna cu medicul estetician.
Sunt necesare, astfel, tehnici de fracturare şi remodelare, acestea impunând traumatisme la nivelul ţesuturilor vecine (de pildă la pleoapa inferioară a ochilui), ţesuturi care vor deveni umflate şi echimotice pentru o anumită perioadă de timp, un lucru perfect normal. La unii pacienţi, acest fapt este mai evident, la alţii este mai puţin evident. Există cazuri în care intervenţia se face doar pentru o deviaţie de sept sau doar la nivelul vârsului nasului, iar, în acest caz, nu va fi vorba despre apariţia vânătăilor.
Doctorul X este mai bun, fiindcă efectuează operaţia doar pe interior, fără să taie, practic, nasul.
Fals, deoarece rinoplastia poate să fie deschisă sau închisă. Sub vârful nasului poate sa existe o mică incizie care se va cicatriza foarte bine până la dispariţie. Metoda închisă presupune nişte incizii în interiorul nărilor, fiind aplicată doar atunci când pacientul doreşte numai o corecţie a cocoaşei oaselor nasului sau una a septului nazal. Metoda deschisă va fi inevitabilă când scopul este remodelarea vârfului nasului, necesară în foarte multe cazuri. Această metodă permite o vizualizare de o acurateţe optimă a tuturor structurilor nazale, fapt care constituie un imens avantaj faţă de rinoplastia închisă. Cicatricea de la baza nasului va deveni oricum invizibilă în timp, iar recuperarea după ambele tipuri de rinoplastie nu diferă substanţial.
Cea mai sigură este rinoplastia făcută cu ajutorul laserului.
Nu există rinoplastie prin laser, această operaţie extrem de migăloasă implicând remodelarea structurilor interne extrem de fine şi de dimensiuni foarte mici. Pentru intervenţie se folosesc instrumente chirurgicale speciale, alături de precizia chirurgului estetician, în vederea obţinerii unui rezultat armonios.
Comentarii
Trimiteți un comentariu