Augmentarea sânilor continuă să fie una dintre cele mai populare intervenţii estetice la care apelează femeile. De pildă, în SUA, în anul 2015, au fost efectuate 286.254 proceduri de mărire a bustului, ceea ce înseamnă o creştere cu 35% faţă de anul 2000.
Este important de ştiut faptul că rezultatul final al unei astfel de intervenţii este determinat de o serie de alegeri pe care pacienta va trebui să le facă. Iată factorii esenţiali în luarea unei astfel de hotărâri:
Mărimea
Mărimea implanturilor este una dintre cele mai importante caracteristici care determină rezultatul final al unei operaţii de augmentare mamară. Implanturile mamare sunt măsurate în centimetri cubi, variind, regulă, între 200 şi 600 cc. Mărimea implanturilor va fi rezultatul unei combinaţii între anatomia pacientei şi naturaleţea imaginii finale.
Silicon vs. soluţie salină
A doua problematică în cazul unei măriri a sânilor se învârte în jurul alegerii implanturilor de silicon sau a celor cu soluţie salină.
Implanturile cu soluţie salină sunt umplute cu apă sărată sterilă după poziţionarea lor de către medicul estetician. Acest lucru este destul de convenabil, fiindcă permite medicului o poziţionare exactă a implanturilor şi un rezultat pe măsura aşteptărilor pacientei. De asmenea, incizia pentru astfel de implanturi este mai mică faţă de cea utilizată pentru cele cu silicon.
Implanturile cu silicon sunt umplute cu un gel de silicon care mimează extrem de bine felul în care se simte ţesutul uman la atingere. Statisticile au evidenţiat faptul că implanturile cu silicon vor avea o imagine mai naturală şi la atingere se vor simţi, de asemenea, mai naturale.
Recent, în SUA a devenit disponibilă şi o a treia variantă – cea a implanturilor „gummy bear” – ursuleţi de jeleu. Acestea utilizează gel coeziv, un silicon cu o textură mai groasă decât cea tradiţională, fiind concepute astfel încât să fie similare formei şi texturii naturale a sânilor. Inciziile pentru poziţionarea acestor implanturi sunt mai mari decât cele utilizate în cazul implanturilor cu silicon normal sau a celor cu soluţie salină.
Tipurile de incizii utilizate pentru procedură
Medicul estetician va oferi pacientelor sale toate informaţiile necesare pentru cunoaşterea avantajelor şi a dezavantajelor celor 3 tipuri de incizii utilizate în cadul procedurii de augmentare mamară: transaxilară, inframamară şi areolară. Astfel, împreună cu medicul estetician, pacienta va face alegerea potrivită pentru corpul său şi pentru obţinerea rezultatelor dorite.
Suprafaţa implanturilor
Variantele de implanturi între care pacientele pot să aleagă sunt cele cu o suprafaţă fină şi cele care au suprafaţa texturată.
- Implanturile cu suprafaţa fină manifestă un risc mai crescut de schimbare a poziţiei.
- Implanturile cu suprafaţa fină manifestă riscuri diminuate de a se rupe, fiind mai durabile.
- Implanturile cu suprafaţa texturată au o textură a învelişului mai groasă, astfel ele se vor simţi mai ferme la atingere.
- Implanturile cu suprafaţa texturată au fost create pentru a minimaliza riscul de contractură capsulară.
Forma implanturilor mamare
Implanturile pot avea formă rotundă sau anatomică.
Implanturile rotunde au o formă rotundă şi simetrică, aceasta fiind avantajoasă, fiindcă ele nu se vor mişca. Implanturile cu formă rotundă pot fi cu suprafaţa netedă sau texturată, iar costurile lor sunt reduse, comparativ cu tipul de implanturi cu formă anatomică. Ideea preconcepută conform căreia implanturile rotunde arată mai puţin natural decât cele anatomice nu este altceva decât un mit, ambele tipuri putând avea o imagine foarte armonioasă.
Implanturile anatomice au fost create pentru prima dată cu scopul de a fi utilizate în cazul reconstrucţiei mamare, apoi şi-au croit drum şi în lumea augmentării cosmetice a sânilor. Forma lor este ovală şi, văzute dintr-o parte, acestea dau impresia că ar avea mai mult volum în partea de jos. Riscurile acestui tip de implanturi includ faptul că îşi pot, din păcate, modifica poziţia iniţială, cauzând asimetrii. Pentru minimalizarea acestui risc, se recomandă utilizarea implanturilor anatomice cu suprafaţa texturată care oferă o aderenţă mai mare la ţesutul sânului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu