Ginecomastia reprezintă dezvoltarea în exces a sânilor, în cazul bărbaţilor, şi poate fi unilaterală şi bilaterală. Iată ce trebuie să ştii despre cauzele, simptomele şi diagnosticarea acesteia:
Tipuri de ginecomastie şi cauze
Ginecomastia poate fi fiziologică/normală şi patologică.
Ginecomastia fiziologică poate apărea după naştere când hormonii mamei stimulează creşterea sânilor la fetiţe şi la băieţi, acest tip de ginocomastie dispărând spontan, fără tratament. Afecţiunea mai poate apărea în perioada pubertăţii la unul sau la ambii sâni, fiind simetrică sau asimetrică şi, de regulă, dispare după circa 3 ani de la apariţie. Ginecomastia fiziologică se mai poate întâlni în cazul bărbaţilor cu vârsta peste 60 de ani, din cauza scăderii nivelului de testosteron şi a înaintării în vârstă şi acumulării de ţesut gras.
Ginecomastia patologică are drept cauză dezechilibrul dintre cantitatea de testosteron şi estrogen, producţia de estrogeni fiind mult prea crescută.
O cantitate prea mare de estrogen poate favoriza apariţia tumorilor testiculare şi adrenale. Ginecomastia patologică mai poate fi cauzată de o creştere a activităţii aromatazei (enzima care transformă testosteronul în estrogen). Producţia prea diminuată de estrogen poate favoriza hipogonadism.
Alte afecţiuni care pot favoriza apariţia ginecomastiei includ:
- Leziunile maduvei spinării
- Boala renală terminală
- Reluarea alimentaţiei în cazul persoanelor malnutrite
- Infecţia cu HIV
De asemenea, o altă cauză a ginecomastiei este reprezentată de consumul medicamentelor:
- Medicamente cu estrogen
- Utilizarea de droguri recreaţionale
- Medicaţii pentru tratamentul afecţiunilor cardiace
- Medicamente împotriva depresiei şi a anxietăţii
- Medicaţii pentru stomac
- Tratamente pentru adenomul de prostată
Simptomatologia şi diagnosticarea ginecomastiei
Este importantă de reţinut diferenţa dintre ginecomastie (sânul de măreşte prin creşterea ţesutului mamar) şi adipomastie (sânul creşte prin ţesutul adipos), cea din urmă neavând semnificaţii medicale severe şi nici nevoie de tratament.
Se vor verifica medicaţiile primite de pacient şi se va stabili de cât timp a apărut ginecomastia. Pacientul va fi întrebat şi despre simptomele asociate bolilor renale, hepatice, hipertiroidism (transpiraţii în exces, palpitaţii, scădere în greutate) şi insuficienţă testiculară (disfuncţii ale aparatului reproducător).
Se va măsura dimensiunea ţesuturilor mamare în vederea stabilirii prezenţei unor semne suspecte care ar putea semnifica apariţia cancerului mamar.
Pacienţii care manifestă ginecomastie fiziologică nu vor necesita tratament sau investigaţii suplimentare, fiind nevoie doar de o reevaluare la 6 luni.
Dacă ginecomastia este dezvoltată (are dimensiuni mai mari de 5cm), a apărut recent, a crescut foarte repede, este dureroasă şi suspectă, va fi nevoie de efectuarea unor investigaţii suplimentare. În cazul în care, după încheierea investigaţiilor, nu vor fi detectate anomalii, ginecomastia va fi numită ca fiind idiopatică – fără cauzalitate specifică.
În ceea ce priveşte investigaţiile de laborator şi radioimagistice, acestea sunt necesare în cazul în care se suspectează cauze mai severe.
Evaluarea de laborator include analize pentru rinichi şi ficat şi dozări hormonale. Pentru măsurarea ţesutului mamar, este utilă efectuarea unei ecografii la sân. În cazul în care apar semne ale cancerului mamar, în cadrul investigaţiei imagistice, se va efectua şi o mamografie sau IRM mamar, chiar şi puncţie/biopsie.
Mai pot fi necesare alte investigaţii, în funcţie de rezultatele obţinute din cele anterioare:
- Ecografie la nivelul testiculului
- Tomografie computerizată abdominală
Comentarii
Trimiteți un comentariu